Teatru

Câți dintre contemporanii lui Frank Wedekind s-ar fi gândit că autorul care i-a scandalizat în atâtea rânduri, atât prin stilul lui de viață (a cunoscut și experiența detenției), cât și prin insistența cu care a adus pe scenă temele-tabu ale vremii – în special sexualitatea – va rămâne în istorie ca unul dintre marii dramaturgi ai lumii? Datorită modernității și forței viziunii lui Wedekind, astăzi, piesele care-i șocau pe cenzorii și pe spectatorii sfârșitului de secol al XIX-lea fac parte din marele repertoriu universal. Nu există țară în care texte precum Deșteptarea primăverii ori Lulu (celebra tragedie alcătuită din Spiritul Pământului și Cutia Pandorei) să nu fie puse în scenă, periodic, de către regizori de anvergură. Cu numai trei ani în urmă, ea a cunoscut și la noi o montare de referință, semnată de Silviu Purcărete.

Volumul de față cuprinde, într-o nouă traducere, cele mai cunoscute texte dramatice ale marelui scriitor german: Deșteptarea primăverii, Spiritul Pământului, Cutia Pandorei, Tenorul și Marchizul von Keith.
(Victor Scoradeţ)

Frank (de fapt, Benjamin Franklin) Wedekind s-a născut pe 24 iulie 1864 la Hanovra. După întemeierea, în 1871, a imperiului al cărui adversar declarat era, tatăl său, medicul Friedrich Wilhelm Wedekind decide să se mute cu familia în Elveția. Din cauza dificultăților școlare, începând din 1881, Frank Wedekind primește lecții particulare și, 3 ani mai târziu, își ia bacalaureatul. Tot atunci își publică primele încercări literare. După un semestru în care studiază la Lausanne Literatura Franceză, dă curs dorinței tatălui său și se mută la München, unde își începe studiile de Drept. Scrie poezii, proză, o comedie. În 1886 are loc ruptura definitivă cu tatăl care, nemulțumit de rezultatele lui Frank la facultate, îi taie orice susținere materială. Asta îl obligă pe tânărul scriitor să se angajeze la firma Maggi & co, serviciul de publicitate și presă. După moartea tatălui său (1888), se mută la München unde se apropie de cercul scriitorilor naturaliști. În 1891 termină drama Deșteptarea primăverii. Călătorește la Paris, Londra, Zürich și Berlin. În 1895, o editură din München îi publică o nouă piesă: tragedia Spiritul Pământului. Un an mai târziu, fondează revista Simplicissimus, în care publică sub diverse pseudonime. În aceeași perioadă, începe o relație cu Frida Strindberg, nimeni alta decât soția marelui dramaturg scandinav – relație din care, un an mai târziu, i se naște primul fiu: Friedrich Strindberg-Wedekind. În 1898 are loc, la Leipzig, premiera cu Spiritul Pământului. Urmărit din cauza unei satire la adresa împăratului, fuge în Elveția. În anul următor, revine în Germania, sperând că incidentul a fost dat uitării. Este arestat și face șase luni de detenție la Königstein. În 1901, devine pentru din nou tată, mama celui de-al doilea fiu al său fiind camerista familiei. Între 1902-1908 e cabaretist și actor, în special în spectacole cu propriile sale piese. În 1904 vede luminile rampei Cutia Pandorei. Volumul cu piesa respectivă este confiscat de cenzură pentru imoralitate. Va dura doi ani până când un tribunal îi declară nevinovați pe editori și pe autor. În 1906, Wedekind se căsătorește cu actrița Tilly Newes, cu care va avea două fete. În 1906, Deșteptarea primăverii e pusă în scenă la Berlin de către celebrul Max Reinhardt. Frank Wedekind este cel mai jucat dramaturg al vremii. Urmează alte premiere cu piese care consolidează celebritatea scriitorului. Începutul celui de-al Doilea Război Mondial îi prilejuiește un discurs cu tentă naționalistă, intitulat Germania aduce libertatea. Moare la München, pe 9 martie 1918.

Titlurile celor mai semnificative dintre scrierile lui: Kinder und Narren (Copii și nebuni), dramă, 1890; Frühlings Erwachen (Deșteptarea primăverii), dramă, 1891; Der Liebestrank (Elixirul iubirii), dramă, 1891; Erdgeist (Spiritul Pământului), dramă, 1895; Die Fürstin Russalka (Prințesa Rusalka), poezii, povestiri, pantomime, 1897; Der Kammersänger (Tenorul), dramă, 1897; Der Marquis von Keith (Marchizul von Keith), dramă, 1901; So ist das Leben (Așa e viața), rebotezată ulterior Der König Nicolo oder So ist das Leben (Regele Nicolo sau Așa e viața), dramă, 1902; Die Büchse der Pandora (Cutia Pandorei), dramă, 1904; Totentanz (Dans macabru), dramă, 1905; Musik (Muzică), dramă, 1907; Die Zensur (Cenzura), dramă, 1908; Der Stein der Weisen (Piatra filosofală), piesă într-un act, 1909; Bismarck, dramă, 1914/15; Herakles, poem dramatic, 1916/17.