Despre noi   |   Revista Contemporanul   |   Blogul editurii   |   Evenimente   |   Contact        

Editura Ideea Europeană
Căutare rapidă:
   Editura EuroPress Group » Catalog » Roman Fiction » Comentarii
AUTENTIFICARE
Adresa de e-mail:


Parola:
(am uitat parola)



Sunt un client nou.
Creează un cont
COLECŢII
Biblioteca Ideea Europeană
Dicţionare & Enciclopedii
Galeria artiştilor
Istoria mentalităţilor
Istorie & Documente
Istorie & Religie
Istorie, teorie şi critică literară
Jurnal & Corespondenta & Memorii
Pleasure
Poesis
Practic
Psihologie & Psihanaliză
Roman Fiction
Afişează oferta completă
 
 
INFORMAŢII
Transport şi livrare
Confidenţialitate
Condiţii de utilizare
Contactaţi-ne
 
 
NOUTĂŢI
DonQuijotisme AntropoLexice - 2017
Mircea Badut -
DonQuijotisme AntropoLexice - 2017

20,00 RON
Afişează ultimele noutăţi
 
 
Casa din intuneric
[978-973-1727-41-7]
29,43 RON
scris de: Europress Group Data adăugării: smbt 01 mai, 2010
„Romanul e captivant, bine scris, in ciuda unor efuziuni retorice prea lungi pe alocuri, care puteau fi scurtate. Pe de alta parte, e un text elaborat de catre un carturar, cu lecturi din Schopenhauer, Nietzsche, Jung sau Dostoievski facute in profunzime, temeinic. In consecinta, e un roman in care simbolurile apar la tot pasul, incifrate in text, in tehnica unui modernism hermeneutic care nu poate fi scos din ecuatie; fireste, maniera aceasta de lucru le poate parea ca fiind „depasita” deconstructivistilor, nuante ludice, postmoderne apar aici mai rar, insa obligatia cronicarului este in primul rand aceea de a se mula pe intentia constructiva a textului, adecvandu-i-se interpretativ, fara a o intinde intr-o directie straina sintaxei sale explicite, pe care textul nici nu a dorit-o, nici n-a transpus-o in materia sa imagistica.
Strict tehnic, ne aflam in fata unui Bildungsroman construit pe un scenariu clasic, de initiere; tanarul Matei (toate numele sunt luate din Biblie...) interiorizeaza sfasietor, dramatic moartea prematura a tatalui sau, David, pierdut intr-un accident de masina pe Valea Oltului, se afla in conflict deschis cu mama sa, Riri, femeie pragmatica, dar intrata in faza unui deficit de caldura umana, mascata prin nervozitate, si isi fixeaza intreaga afectiune pe fiinta compensativa a bunicului, Grig, mort si el spre sfarsitul romanului, si pe aceea a profesorului universitar Semion Ruda, stilat, elevat, aristorcatic, un concitadin de ocazie si „tata-surogat”, caruia, in cele din urma, protagonistul romanului ii datoreaza relansarea intelectuala – viitor student in filosofie – si formarea literara, ca romancier, talentul compensativ al scrisului descoperindu-si-l oarecum fara premeditare sau indemnuri din afara, ca pe o efervescenta interna a propriei sale fiinte.” (Stefan Borbély, Contemporanul, nr. 7, 2009)


„Ampla, gratioasa, lenta si deopotriva febrila proza a Aurei Christi, parcursa intr-un ritm al ei, altul decat cel al lumii „de afara”, detine secretul recuperarii adolescentei. Lectura sa e un leac pentru amnezie. E dureroasa uitarea propriei mele fiinte, impusa ca unica forma de a supravietui. E coplesitor cand aceasta poate fi recuperata prin oglindirea in apele unui personaj nascut dintr-o sensibilitate fina, antrenata prin exercitiu poetic. Este uluitor cand, in oglinda pusa in fata-mi de Matei Naidin, mi-am amintit ca, asemeni lui, am incantat si eu candva; „Voi, pietre, si voi, pasari care dibuiti arta de a zbura, ce va pasa, in splendoarea voastra tacuta, daca existati sau nu?! Oare v-ati gandit vreodata cum e sa fii viu, cum e sa fii om si cat de greu, cat de… imposibil e sa ramai ceea ce esti; un om?! Un om bucuros si un pic trist ca are doua maini, doua picioare, un cap, un trunchi (da, trunchiul nostru de carne e inceputul unor drame in toata legea!), din care nu e exclus ca pe vremuri cresteau aripi, doar ca, in timp, din decenta si probabil ca… nu, nu probabil, in mod sigur!, certamente… din mediocritate, tot taindu-le in fiecare sezon, ele, aripile alea neroade, s-au transformat in cioturi… Nu, iar nu e bine, s-au transformat intr-o promisiune de aripi si s-au innamolit in acea promisiune, hm, asa, asa, da-da… exact asa cum se innamolesc unii oameni in promisiunea de a fi…”. (Irina Ciobotaru, Hyperion, 2009)


„Fara a se inscrie in ceea ce Linda Hutcheon numea „metafictiune istoriografica”, romanul abordeaza, totusi, intr-un mod propriu, o serie de probleme legate de modul de a privi si a interpreta scrierea istoriei (istorie reala, date fiind referirile exacte la Revolutia din 1989, precum si la schimbarile ce marcheaza societatea romaneasca postdecembrista, dar, in egala masura, istorie personala, a sentimentelor protagonistilor, deci veritabila histoire d’amour, in cazul de fata) esentiali fiind, pentru autoare, termenii in care memoria defineste si da semnificatie subiectului. Cartea complica aceasta relatie a subiectului cu ceea ce conventional ne-am obisnuit sa numim „istorie” – fie ea si a unei povesti de dragoste, sau, de ce nu, mai ales o astfel de istorie – tocmai prin intermediul memoriei, uneori inversand functia consacrata a actului amintirii; caci e nevoie mereu – din partea cititorului – de o privire „vizionara”, iar aceasta inlatura, din capul locului, memoria ca simpla forta explicativa. Astfel ca, in loc de satisfactie in sens strict, intalnirile lui Matei cu Erika ofera mai ales un soi de sublimare, uneori, e adevarat, cam prea apasat accentuata, iar in loc de Istorie, cititorul primeste relatarea unor istorii, adesea paralele, texte care au capacitatea rara de a submina deopotriva cauzalitatea si continuitatea, fortand deliberat limitele linearitatii si continuitatii povestii. Ca atare, autoarea se va folosi, uneori, de „intrigi” multiple, desfasurate uneori in planuri diferite, adesea intrerupte de secvente lirice. Cu nimic mai putin importante, acestea din urma, decat firul propriu-zis al rememorarii sau al actiunii. Astfel ca, in pofida prezentei unui singur narator, insistent si vigilent, afirmandu-si, nu o data, prezenta ca atare – si care stie ca relateaza si creeaza, in acelasi timp, istoria (personala) a unei povesti de dragoste – centrul masculin al textului este dislocat si dispersat in mod constant, tocmai de prezenta (sau prezentele – Vlasia, Erika) feminine; cautarea unitatii este, asadar, frecvent frustrata. De aici, desigur, si tendinta livresca ce domina numeroase dintre paginile cartii. De fapt, implicatiile prezentarii istoriei si ale scrierii, mai bine zis ale rememorarii, in datele ei semnificative, a istoriei de dragoste pot fi citite si prin termenii in care Foucault descria „istoria efectiva” a lui Nietzsche; „Fortele care opereaza nu sunt controlate de destin sau de alte mecanisme de reglare, ci se manifesta ca forme succesive ale unei intentii primordiale si nu sunt atrase in directia vreunei concluzii, deoarece apar intotdeauna prin caracterul aleatoriu unic al evenimentelor”.” (Rodica Grigore, Dacia literara, 2009)

Cotare: 5 din 5 stele [5 din 5 stele]
Înapoi Scrie comentariu

Adaugă în coş

COŞ DE CUMPĂRĂTURI
0 produse
 
 
Concurs EuroPress Group
Concurs
 
 
Abonează-te la newsletter



 
 
Informaţii despre autor


Informaţii Aura Christi
Alte cărţi de Aura Christi
Afişeaza toţi autorii
 
COMENTARII
Casa din intuneric
„Romanul e captivant, bine scris, in ciuda unor efuziuni r ..
5 din 5 stele!
 
 
CĂRŢI PROMOVATE
Adevarul despre femei
Adevarul despre femei
18,99 RON

Teatru
Teatru
22,89 RON